SamogonModeratorDin: Bucuresti
Postari: 1752
|
|
Amedeo a scris:
Ba el e pionier, Caberlot, io-s deocamdată șoim al patriei , că io am zis c-o să īncerc maceratul de mere sau pere cīnd oi avea alcool, adică peste fro 2-3 săpt. abia. |
 Nu mai conteaza cine a fost primul cu ideea ca nu ne batem pe premiul Nobel. Daca stau sa ma gandesc cred ca prima data am auzit termenul "hibrid" la Pazucu acum cativa ani. Mi-a reaprins atentia Amedeo acum cateva saptamani cand a scris chestiile legate de solubilitatea aromelor intr-o concentratie mai mare de alcool, chestie logica si deductibila.
Amedeo a scris:
Și-s de acord cu chestia cu drojdia stresată, din cīte am īnțeles și marii producători lucrează numai plămezi la 8-9*, iar īn plus io aș zice că are influență nasoală și drojdia din plămada pusă la distilat. Chiar dacă berea pare limpede seara cīnd o trag din butoiul īn care a fermentat, o las īn bidoane pīnă dimineața și tot se mai adună pe fund un strat de drojdie. Și decīt să mă complic cu coloane, multiple distilări și cărbuni, prefer să distilez mai des plămezi mai slabe, nefermentate cu tot cu tărīțe și cīt mai limpezi. |
Mie mi s-a intamplat de mai multe ori sa iasa mai buna partea cu drojdia, din aceeasi plamada. Nu mirosea deloc a hidrogen sulfurat, pe cand partea limpede, da, mirosea a oua clocite si a varza la butoi. Deasemenea, nu cred ca fierberea celulelor de drojdie produce gusturi nasoale atata timp cat nu e o compozitie foarte groasa care sa se arda. Poate mai degraba ar aparea problema la cei care folosesc rezistente de incalzire. Gusturile nasoale au fost produse de mult in timpul fermentatiei, fenomen influentat de mai multi factori: rasa drojdiei, temperatura, pH, prezenta nutrientilor, concentratia finala de alcool din plamada, aerisirea si poate si alti factori.
Nu stiu de ce avea gust mai bun la distilarea drojdiei, e si mult subiectivism aici. Poate spun o prostie dar risc: daca drojdia consuma hidrogenul sulfurat la incalzire? Altfel nu-mi explic cum la distilarea partii fara drojdie miroase a oua clocite, dar la distilarea partii cu drojdie, nu. Si nu o data mi s-a intamplat.
Amedeo a scris:
Iar apropos de cozi, citeam pe HD că unii au obținut rezultate bune redistilīnd cozile și avīnd apă chioară īn thumer. Da` io n-am īncercat, că n-am strīns niciodată așa de multe capete+cozi, io le recilcul, le pun īn următoarea bere la distilat iar īn thumper pun cam un litru și ceva de alcool colectat imediat ce am terminat de colectat inima, cam la 50*, deci cam tot un fel de coadă, da` oleacă mai bună , pe care-o diluez și fac fro 3 litri. |
N-as face chestia cu recirculatul/reciclatul cozilor daca vreau sa fac ceva de exceptie. Sunt de principiul "nu amesteca niciodata ceva bun cu ceva prost. Mult mai mult va avea de suferit rachiul bun decat va avea de castigat rachiul prost". Cam asa zicea Joseph Pischl. Mai bine fac doua calitati, un rachiu exceptional la care sa nu am regrete ca am facut vreo prostie amestecand cozile in plamada si, alt rachiu separat, mult mai prost, obtinut din redistilarea cozilor. Am fost surprins sa constat ce posirci ordinare se pot bea in tara asta. Sunt betivani care beau cu placere niste posirci de neconceput dupa standardele noastre. Deci se gasesc consumatori si pentru alea mai de proasta calitate.
Amedeo a scris:
Oricum, io zic că distilarea la concentrație mare, peste 40* cum ai vrea tu să īncerci, nu-i treabă bună... Parcă Pazucu a pățit-o acu ceva ani, pleacă prea mult alcool deodată și atunci apar belelele.  |
Intr-adevar, e cam mult 40%, poate un 20, hai. Si 30 e mult. Scotienii insista ca "vinurile joase" sa nu depaseasca taria de 28%. Ceva stiu ei.
PS: "Vinuri joase" suna aiurea dar e traducerea mot-a-mot a englezescului "low wines". 
_______________________________________ ĪNVINUIRE = Procesul de transformare a mustului īn vin ĪMPRĂŞTIERE = Rezultatul procesului prin care beţivii se fac praştie
|
|