|
gabelu
10%
Inregistrat: acum 12 ani
Postari: 29
|
|
Dilema
Aţi văzut prea bine că la consultaţii
Doctorii te-ntreabă despre emanaţii.
Vor sa ştie totul: abundenţă, faze,
Unii le zic "vīnturi", alţii le zic "gaze".
Dar să nu vă mire dacă medicina
Studiază astăzi foarte mult "băşina".
Fiindcă, biologic, pentru toţi e clar,
A băşi e-un lucru foarte necesar.
Toată lumea bese, asta-i axioma
Nu interesează sunet sau aroma.
Īn privinţa asta toţi sīntem la fel
Floarea nobilimii, preoţi, prinţi, prinţese,
Papa de la Roma bese si iar bese.
Īns-o chestiune trebuie-nţeleasă
Fiecare bese, dar la el acasă!
Fără martori merge, tare sau īncet,
Nimeni nu-ţi dictează să te beşi discret.
Vrei rafale scurte sau prelungi să sune
Treaba ta, eşti liber, poţi să faci şi spume!
Şi chiar dacă nimeni nu-ţi stă īmprejur,
Poţi să beşi īn lege, pīnă pici in cur.
Eticheta cere, īnsă, să fii pudic
Bunul simţ pretinde să nu beşi īn public.
Ce-ar fi, bunăoară, s-auzi pe cutare
C-a băşit in public doamna nu-ştiu-care
Sau că domnişoara, profesoara X,
S-a băşit īn clasă, ieri la 9 fix?
Cum ar fi privite, sau calificate,
Ar mai fi prestigiu, autoritate?
Cine le-ar mai crede fiinţe graţioase?
Ar fi socotite nişte băşinoase.
Dar mă-ntorc acuma iar la medicina
Sa-ţi rişti sănătatea pentru o băşina?
Să n-o laşi să iasă dacă eşti īn public,
Fiindcă eticheta cere să fii pudic?
Īn privinţa asta sīnt păreri mai multe,
Cine-ar sta pe toate să le mai asculte?
Astfel, după unii poţi să beşi oricīt
Dar să ştii la vreme să le strīngi de gīt.
Poţi să fii acelaşi om cu demnitate
De le dai tăcut drumu-n libertate
Asta-i o părere, una dintr-o mie
Dar morala spune că-i ipocrizie.
Ce deosebire īntre om şi cal
Ar mai fi atuncea sub aspect moral?
Cīnd te-arăţi īn lume demn, gras şi frumos
Iar realitate eşti un băşinos?
Cīţi nu sunt din ăştia care bes de zor,
Parcă ştii vreodată ce-i la curul lor?
Dar rămīne lege că e indecent
Să slobozi la gaze pe eşapament.
Fie, cu morala nu te poţi certa
Dar mai vine gazul fără voia ta.
Şuieră şi geme, cu prelung ecou
Iar tu ai neşansa să fii la birou.
Īn astfel de cazuri, spune, ce te faci?
Să recurgi la scuze sau să te prefaci?
Din experienţă eu vă spun cinstit
Că nicicīnd in viaţă nu am īndrăznit
Să recurg la scuze, ar fi fost mai rău
Să roşească lumea toată-n jurul meu.
Am tīrşīit un scaun, am făcut ceva,
Ca să nu se creadă c-am băşit cumva.
Şi oricīt s-ar spune că sīnt ipocrit
S-au făcut şi alţii că n-au auzit.
Chiar si-ndrăgostiţii cīnd admiră luna,
Cu sau fără voie, scapă cīte una
Dar cu-o tuse seacă, bine regizată
Sau cu-o melodie mai pe nas cīntată
Fac să se ascundă tot, a poezie,
Chiar şi nedorita, scurtă gălăgie
Ce-a trecut prin maţe şi s-a dus in vīnt
Şi care ne-ncurcă viaţa pe pămīnt.
Dar astfel de cazuri cīnd ipocrizia
E asociată chiar cu poezia,
Crime moraliştii noştri le socot.
Căci morala-şi bagă nasul peste tot.
Īn final, tot omul se īntreabă trist:
Să asculţi de medic sau de moralist?
|
|
