Bauturi
Absint Bere Coniac Divin Gin Hidromel Ouzo Pălincă Rachiu Rom Sake Stroh Tequila Țuică Vermut Vin Vinars Vodcă Whiskey
|
Lista Forumurilor Pe Tematici
|
Bauturi | Reguli | Inregistrare | Login
POZE BAUTURI
Nu sunteti logat.
|
Nou pe simpatie:
deiutza20 21 ani
 | Femeie
21 ani
Bacau
cauta Barbat
21 - 44 ani |
|
Caberlot
Moderator
 Inregistrat: acum 12 ani
Postari: 2374
|
|
Un borcan de maioneza
si doua cesti de cafea
Când lucrurile par să o ia razna si nu-ti mai ajung
24 ore în zi să te gândesti la borcanul de maioneză si cele 2 căni
de cafea...
Un profesor de filosofie stătea în fata clasei având pe catedră
câteva lucruri.
Când ora a început, fără să spună un cuvânt, a luat un borcan
mare de maioneză gol, pe care l-a umplut cu mingi de golf. I-a
întrebat pe studenti dacă borcanul este plin si acestia au
convenit că era.
Profesorul a luat atunci o cutie cu pietricele pe care le-a turnat
în borcan, scuturându-l usor.
Pietricelele au umplut golurile dintre mingile de golf. I-a
întrebat din nou pe studenti dacă borcanul era plin iar acestia au
fost de acord că era.
Profesorul a luat după aceea o cutie cu nisip pe care l-a turnat
în borcan,. Firesc nisipul a umplut de tot borcanul. I-a întrebat
din nou pe studenti cum stătea treaba iar acestia au răspuns în
cor "pliiin"!
Profesorul a scos de sub catedră două cesti cu cafea pe care
le-a turnat în borcan umplându-l de această dată definitiv.
Studentii au râs.
"Acum" a spus profesorul după ce hohotele s-au
domolit, "as dori să întelegeti că acest borcan reprezintă viata
voastră. Mingile de golf reprezintă lucrurile importante pentru
voi, familia, copiii, sănătatea, prietenii si pasiunile voastre,
si că dacă totul ar fi pierdut în afară de acestea, viata voastră
ar fi tot plină."
"Pietricelele sunt celelalte lucruri care contează pentru voi,
serviciul, casa, masina, iar nisipul e restul lucrurilor mărunte"
"Dacă veti începe cu nisipul," a continuat el "nu veti mai avea
unde să puneti mingile de golf si pietricelele"
"La fel si în viată, dacă îti
irosesti tot timpul si energia pentru lucrurile mici, nu vei avea
niciodată timp pentru lucrurile importante pentru tine."
"Acordă atentie lucurilor importante pentru fericirea ta.
Joacă-te cu copiii, fă-ti controale medicale periodic, iesi cu
sotia în oras la cină, joacă golf, vei avea suficient timp altă
dată să faci curat sau să repari cine stie ce dispozitiv .
Ai, în primul rând grijă de mingile de golf, ele contează cu
adevărat. Stabileste-ti prioritătile, restul e doar nisip."
Unul dintre studenti a ridicat mâna interesându-se ce
reprezentau cele două căni de cafea. Profesorul a zâmbit
"Mă bucur că întrebi
asta,ele vor doar să arate că, oricât de plină ar părea viata ta,
e loc întotdeauna pentru două căni de cafea, împreună cu un
prieten."
Împărtăseste acest mesaj cuiva drag, eu tocmai am făcut-o !
_______________________________________
"O să intru în păcat,/Sfinte Doamne, ţine-mă!
Pentru vin nu am ficat,/Pentru apă... inimă! "PĂSTOREL
|
|
| pus acum 12 ani |
|
iunicu
Moderator
 Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 12 ani
Postari: 677
|
|
Foarte frumos!
În lumina crepusculară a podului casei sale, un om în vârstă, înalt şi spetit, îşi croia drum spre un maldăr de cutii din apropierea micului geam glisant. Îndepărtând pânzele de păianjen, apucă prima cutie şi scoase cu atenţie albumele cu fotografii, unul după altul. Expediţia sa în timp avea drept scop găsirea unor poze cu soţia sa, dragostea vieţii sale, de mult dispărută. Respirând cu nesaţ parfumul colbului acestor comori ascunse, căzu curând în oceanul amintirilor. În ciuda faptului că după decesul soţiei timpul nu s-a oprit în loc, amprenta trecutului a fost mai mult decât prezentă în cotidianul însingurării sale. Printre albumele prăfuite a descoperit ceva surprinzător: un caiet ce părea a fi jurnalul din copilăria fiului său. Nu-şi putea aminti să fi văzut vreodată aceste memorii, ori să fi ştiut de existenţa unui asemenea jurnal. Deschizând paginile îngălbenite, aruncă un licăr de privire peste însemnări şi, în mod instinctual, îi apăru un sincer zâmbet pe buzele-i stafidite. Chiar şi privirea i s-a înseninat când a lecturat cuvintele sincere şi calde, mângâindu-i sufletul. Auzea parcă vocea inocentă a băieţelului ce a crescut mult prea repede, inviind pereţii casei copilăriei sale.
În liniştea monumentală a podului, cuvintele nevinovate ale unui băiat de numai şase ani şi-au impus magia, purtându-l pe bătrân in vremuri aparent de mult uitate. Încet-încet, inima sa a fost copleşită de o imensă foame sentimentală. Însă, acest senin era întunecat de paloarea dureroasă a memoriei: confesiunile băiatului nu se sincronizau cu percepţiile tatălui; erau total diferite. Dar cât de marcant diferite?
Amintindu-şi că, la acea vreme, şi el ţinea un jurnal al activităţilor sale, a închis caietul fiului şi s-a grăbit să părăsească podul uitând motivul iniţial ce i-a condus paşii spre acest loc părăsit al casei sale. Atent să nu-şi lovească capul de grinzi, bătrânul a coborât şovăielnic scările de lemn şi s-a îndreptat spre camera sa retrasă de lucru.
Deschizând uşile de sticlă ale unei antice, el a scos un vechi jurnal, apoi, aşezându-se la biroul său matusalemic, a aşezat cele două scrieri, una lângă cealaltă. Jurnalul propriu era capitonat în piele, având inscris numele său cu folii aurite, în timp ce caietul fiului era zdrenţăros, iar numele „Jimmy” era aproape şters de pe copertă. Bătrânul a mângâiat cu melancolie literele, dorind parcă să le însufleţească şi să aducă timpul înapoi.
Deschizând jurnalul său, atenţia i-a fost atrasă de un mic semn, care trecea neobservat, în comparaţie cu restul notificărilor. Cu scrisul său caligrafic, descoperi următoarea însemnare: „Am pierdut toată ziua cu Jimmy la pescuit. Nu am prins nimic.”
Cu un suspin adânc, apucă tremurând jurnalul fiului său şi căută ziua cu pricina: 4 iunie.
La data respectivă, băiatul scrisese cu litere mari şi mâzgălite, puternic apăsate pe foaia de hârtie: „Am fost la pescuit cu tata. Cea mai frumoasă zi din viaţa mea.”
_______________________________________
Surprinde-ti ficatul!
Bea niste apa!
|
|
| pus acum 12 ani |
|
Caberlot
Moderator
Inregistrat: acum 12 ani
Postari: 2374
|
|
Păţania măgarului bătrân
Într-o bună zi, măgarul unui ţăran căzu într-o fântână. Nefericitul animal se puse pe zbierat, ore întregi, în timp ce ţăranul căuta să vadă ce e de făcut. Până la urmă, ţăranul hotărî că măgarul şi-aşa era bătrân, iar că fântâna, oricum secată, tot trebuia să fie acoperită odată şi-odată. Şi că nu mai merită osteneala de a-l scoate pe măgar din adâncul fântânei. Aşa că ţăranul îşi chemă vecinii, că să-i dea o mână de ajutor. Fiecare dintre ei apucă câte o lopată şi începură să arunce de zor pământ înăuntrul fântânei. Măgarul pricepu de îndată ce i se pregătea şi se puse şi mai abitir pe zbierat. Dar, spre mirarea tuturor, după multe lopeţi de pământ, măgarul se potoli şi tăcu.
Ţăranul se duse si privi în adâncul fântânei şi rămase uluit de ce văzu. Cu fiecare lopată de pământ, măgarul cel bătrân făcea ceva neaşteptat: se scutura de pământ şi păşea deasupra lui. În curând, toata lumea fu martoră cu surprindere cum măgarul, ajuns până la gura fântânei, sari peste ghizduri şi ieşi fremătând.
Viaţa va arunca poate şi peste tine cu pământ şi cu tot felul de greutăţi...Secretul pentru a ieşi din fântână este să te scuturi de acest pământ şi să-l foloseşti pentru a urca un pas mai sus.
Fiecare din greutăţile noastre este o ocazie pentru un pas în sus.
Putem ieşi din adâncurile cele mai profunde dacă nu ne dăm bătuţi. Foloseşte pământul pe care ţi-l arunca peste tine ca să mergi înainte. Aminteşte-ti de cele 5 reguli pentru a fi fericit:
1) Curăţă-ţi inima de ură, frică si egoism.
2) Scuteşte-ti mintea de preocupări inutile.
3) Simplifică-ţi viata şi fă-o mai frumoasă.
4) Dăruieşte mai mult şi aşteaptă mai puţin.
5) Iubeşte mai mult şi. scutură-te de pământ, pentru ca în viaţa asta, tu trebuie să fii soluţia, nu problema
_______________________________________
"O să intru în păcat,/Sfinte Doamne, ţine-mă!
Pentru vin nu am ficat,/Pentru apă... inimă! "PĂSTOREL
|
|
| pus acum 12 ani |
|
SineNomine
100%
 Inregistrat: acum 12 ani
Postari: 1358
|
|
Fara imagini si melodii sentimentale adunate in format ppt, aceste reflectii nu au acelasi impact. 
Nu mi-o luati in nume de rau, dar nu am fost sentimental niciodata. Nici dupa 700 de tuica. 
_______________________________________
Vodca băută cu măsură e bună în orice cantităţi.
|
|
| pus acum 12 ani |
|
iunicu
Moderator
Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 12 ani
Postari: 677
|
|
Când eram copil, tatăl meu avea cred că unul dintre primele telefoane din cartierul nostru. Îmi amintesc bine de tot cutia şlefuită ce atârna pe perete. Receptorul era lucios şi atârna de o parte a cutiei. Eram prea scund ca să ajung la telefon, dar obişnuiam să ascult fascinat când vorbea mama la telefon.
Cu această ocazie am descoperit că înăuntrul minunatului aparat locuia o persoană miraculoasă – numele ei era „Informaţia vă rog” şi nu exista absolut nimic ca să nu fie cunoscut de această persoană. „Informaţia vă rog” ştia numărul de telefon al oricui şi ştia şi ora exactă.
Prima mea experienţă cu această persoană atot-ştiutoare veni într-o zi când mama mea era plecată până în vecini. Jucându-mă cu sculele din pivniţă mi-am zdrobit un deget cu ciocanul. Durerea era extraordinară dar nu aveam nici un motiv să plâng, pentru că nu mă auzea nimeni căruia să-i fie milă de mine. Mergeam încoace şi încolo prin casă, sugându-mi degetul în care-mi simţeam pulsând sângele, când dintr-o dată am văzut telefonul! Am alergat repede după un taburet, şi l-am tras până sub telefon. M-am căţărat pe el, am luat receptorul din furca sa şi l-am ţinut la ureche. „Informaţia vă rog!” am zis în microfonul care se afla puţin mai sus decât capul meu.
În receptor se auzi un clic apoi o voce clară de femeie, răspunse: „Informaţia”.
- Mi-am rănit un deget – am început eu să urlu în microfon. Acum că aveam audienţă, lacrimile îmi curgeau şuvoi pe obraz.
- Da mama ta nu-i acasă? vebi întrebarea.
- Sunt singur acasă! am îngânat eu.
- Îţi curge sângele?
- Nu, am răspuns. Mi-am dat cu ciocanul peste deget şi mă doare!
- Poţi aunge la cutia cu gheaţă? m-a întrebat ea. Am răspuns că da. Ia puţină gheaţă şi pune-o pe deget, a continuat ea.
Mi-am făcut obiceiul de a suna Informaţia de atunci încolo pentru orice. Am cerut ajutor la geografie, şi Informaţia mi-a spus unde este Philadelphia. M-a ajutat la aritmetică, şi de asemenea mi-a spus că veveriţa ce am prins-o alaltăieri în parc mănâncă nuci şi fructe. Apoi am sunat când mi-a murit Petey, canarul. Am sunat „Informaţia vă rog” şi i-am povestit despre canarul meu. M-a ascultat apoi mi-a spus ceea ce spun adulţii copiilor pntru a-i linişti şi mângăia. Dar de data aceea eram nemângăiat. De ce trebuie ca păsărelele care cântâ atât de frumos şi aduc bucurie în familii să sfârşească într-o movilă de pene care zace cu picioarele-n sus în cuşca lor?
Simţind durerea mea, ea-mi răspunse: Paul, aminteşte-ţi întotdeauna că există şi alte lumi în care putem cânta! Cumva asta mi-a căzut bine.
Într-o altă zi am fost din nou la telefon: „Informaţia vă rog”! „Informaţia” mi-a răspuns vocea cunoscută. Cum se scrie „reparaţie” am întrebat-o.
Toate acestea se întâmplau într-un mic orăşel de pe coasta Pacificului. Apoi, când am avut 9 ani familia noastră s-a mutat la Boston. Îmi lipsea prietena mea foarte mult. „Informaţia vă rog” aparţinea acelei cutii de lemn din vechea noastră casă şi cumva nu-mi venea deloc să încerc telefonul nou ce stătea pe masa noastră din Boston. Dar crescând spre adolescenţă, amintirile conversaţiilor din copilărie nu m-au părăsit niciodată; adesea, în clipe de îndoială sau întrebări fără răspuns, îmi venea în minte sentimentul de siguranţă pe care l-am avut atunci. Acum apreciez cât de răbdătoare, înţelegătoare şi bună era femeia aceea pentru a-şi face timp să vorbească cu un băieţel.
Peste câţiva ani, în drum spre facultate, avionul meu făcu o escală în Seattle. Aveam cam o jumătate de oră la dispoziţie între cele două zboruri şi am petrecut cam 15 minute stând de vorbă cu sora mea care locuia acum în Seattle. Apoi, fără să mă gândesc le ce făceam, am sunat la operatoarea de la oficiul telefonic din fostul nostru oraş, şi am zis: Informaţia vă rog!
Ca prin minune, am auzit din nou vocea aceea firavă pe care o ştiam atât de bine: „Informaţia”. Fără să vreau, am întrebat: „puteţi să-mi spuneţi cum se scrie „reparaţie”? A urmat o pauză lungă, după care vocea spuse: „cred că degetul ţi s-a vindeact până acum, nu-i aşa?” Am râs. „deci tot tu eşti acolo! Nu ştiu dacă îţi dai seama cât ai contat pentru mine în anii aceia!”
„Mă întreb dacă tu ştii cât au contat pentru mine momentele în care mă sunai!” a răspuns femeia. „Nu am avut niciodată copii, şi abia aşteptam să mă suni!” I-am spus cât de mult m-am gândit la ea dealungul anilor, şi am întrebat-o dacă o mai pot suna data viitoare când trec prin Seattle. Mi-a spus că da, şi să întreb de Sally – aşa o chema.
Peste trei luni eram iarăşi în Seattle. Am sunat dar o voce diferită mi-a răspuns „Informaţia” şi aşa că am cerut-o pe Sally. „Eşti un prieten?” m-a întrebat vocea. „Da, un prieten de demult” am răspuns eu. „Îmi pare rău să-ţi spun, dar Sally a lucrat o jumătate de normă în ultimii ani deoarece era bolnavă. Acum câteva zile, a murit” Şi, înainte ca să pot închide, ea m-a întrebat: „Stai puţin: zici că te cheamă Paul”? „Da”. „Ei bine, Sally ţi-a lăsat un mesaj. L-a scris. Stai să ţi-l citesc. Spune-i lui Paul că mai există şi alte lumi în care se poate cânta! Va şti el ce înseamnă asta!”
I-am mulţumit şi am închis. Ştiam exact ce voia să spună Sally.
_______________________________________
Surprinde-ti ficatul!
Bea niste apa!
|
|
| pus acum 12 ani |
|