Amedeux
40%
Inregistrat: acum 5 ani
Postari: 175
|
|
Io cred că la o adică contează mult și lemnul din care facem bețele, din cîte am citit pe ici pe colo se pare că ăia care fac butoaie ca la carte au micile lor secrete, despre cînd taie copacul, cum, cît timp și unde lasă lemnul pînă cînd prelucrează doagele și mai ales din ce parte a trunchiului le fac. Că cică ar fi de evitat o parte din centrul trunchiului și o bună porțiune dinspre coajă, pe motiv de porozitate și acumulare de chestii nasoale care la o adică ar putea altera gustul băuturii.
Dar noi nu știm secretele astea pe care ei le-au dobîndit poate în zeci/sute de ani, n-avem nici timp și nici metode să experimentăm/cercetăm cît de cît în mod științific, și ne mai și grăbim să obținem în 6 luni o calitate obținută de ei în 3-5 ani.
Ce am observat io, e că bețele mele obținute din același lemn dar necoapte 2 ore și ceva la cuptor, parcă nu miros așa de frumos la arderea cu flacără ca cele coapte. Am observat asta pe vremea cînd le ardeam în bucătărie, băț cu băț la ochiul de la aragaz, că afară poate n-aș fi simțit. Probabil că în timp de 2 ore și ceva de coacere, cu ajungere treptată la 200-250*, au timp și substanțele din lemn să se transforme, lignina în vanilină, zaharurile să se caramelizeze, și ce s-o mai întîmpla pe acolo...
Și am folosit numai lemn din trunchiuri cam de 25-35-40 cm diametru, curățînd de jur împrejur vreo 5 cm după coajă spre centru și apoi tăind bucăți după cum am socotit io că mi-e mai ușor să le fac bețe și lăsînd un centru cam de 10-15 cm în diametru. Apoi le-am pus pe un acoperiș și le-am lăsat timp de aproape 3 ani pînă anul ăsta să le bată vremea, cu tot ce aduce ea, abia apoi le-am făcut bețe cum se văd în poze și le-am tratat termic. :P Acum 2 ani și anul trecut am folosit ce bețe am putut scoate din niște buturugi uriașe, care zăceau prin curte de vreo 5-6 ani.
Oricum, supradozarea nu-i nici ea prea bună, m-am grăbit o dată să aromez/colorez o șarjă, și după 2 luni, cînd era acceptabil de colorată, parcă să zic că am simțit ceva note care îți făceau oleacă gura pungă. Zic io c-or fi fost ceva tanini sau ce-or fi fost ei/ele, în doză prea mare.
Am încercat să fac probe în sticle separate, dar diferențele sunt aproape insesizabile la doze cît de cît apropiate, pentru limba mea e cam tot un drac dacă gust dintr-o sticlă cu 2 bețe sau din una cu 2,5 sau 3. Acum pun în damigeană doza de bețe pe care-o consider io optimă și ce iese aia e, dacă se colorează și aromează prea repede... o beau mai repede! 
|
|